valul linistit stie ca a sters literele de pe mal, ce le scrisesem usor, abea atingand nisipul ud. a lasat in loc o scoica alba, uda, pe care a rostogolit-o pana la picioarele mele. literele au plecat in mare, ca o soapta sarata, sclipind in argint de luna...
or sa doarma noaptea pe pietre. ziua or sa se ascunda in cochilii de melci pe plaja si or sa sopteasca in urechi curioase povesti despre valuri...
am luat scoica alba, am strans-o in palma, ca pe o comoara castigata cu literele numelui tau.
literele din mare or sa stie ,candva, ca le-am scris usor pe nisipul ud,dupa ploaie, aseara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu