ai vrea sa imi tii visele o perioada ? ai vrea sa le pastrezi undeva, inchise, impachetate frumos, cu fire de lavanda amestecate printre ele? le vreau inapoi la prima ploaie peste florile de tei, cand am sa le spal in picaturi mici si clare, amestecate cu petale galbene, cu miros de miere.

treptele casei bunicilor

am urcat scara de piatra , treapta cu treapta... o usa mare, de lemn batran, era la capatul ei. un copac isi scuturase din frunze pe piatra rece, intr-un dialog cu o pala de vant infuriat si forma lor mangaia piatra gri... am pasit ocolindu-le, lasandu-le verdele intact. marchiza cu nervurile ei de metal negru, tinea bucati de sticla prin care abea am distins un cer de albastru gri tulbure. o bucata de sticla lipsea si acolo se adapostise un nor alb pufos, ce parca se asezase pe locul potrivit sa ma vada urcand. usa s-a deschis cu un scartait atat de drag mie si mirosul de timp batran si intelept m-a invaluit ca intr-o vraja. oricat de des as fi trecut pe acolo, aceeasi liniste veche, aceeasi placuta emotie. un alt sir de trepte... o marmura alba, cu rani in care praful s-a adapostit zi dupa zi, din pasii ce au rupt tacerea din cand in cand. am calcat usor, ca de fiecare data, sa nu tulbur somnul alb...

cetatea enisala

vara e aproape, drumurile spre mare vor geme de masini care vor goni spre plajele fierbinti si spre valuri. iubesc marea, iubesc nisipul si valurile. scoci adunate an de an sunt prezente prin toate colturile casei.
anul trecut am prins o perioada rece si ploioasa, vreme numai buna de plimbari prin dobrogea. citisem cu ceva timp in urma de cetatea enisala.
se pare ca genovezii au fost cei care au construit-o acum 700 de ani, pe unul dintre dealurile masive de calcar care strajuiesc lacul Razim, langa Babadag.

primele mentionari despre cetatea enisala, apar in secolul XV in cronica lui Sukrullah (1), cand acesta aminteste cetatile cucerite in Dobrogea, in campania din 1388- 89, de catre Baiazid I Ildaram.

Lacurile ce astazi poarta numele de Lacul Razim si Lacul Babadag comunicau atunci, Lacul Razim fiind atunci un golf considerabil al Marii Negre. asta facea din cetatea Enisala un punct f important al zonei, pt ca era situata aproape de zona centrala a Dobrogei , avand control asupra cailor terestre de acces, cat si a celor maritime.
Canalul Dunavat, in hartile nautice Donavici, cat si Cernetul, in hartile nautice Aspera, erau navigabile.
Radu Stefan Ciobanu presupune pe aceste baze ca satul identificat la NV cetatii trebuie sa fi avut un port .
întâi a făcut parte din lanţul de colonii genoveze; apoi, între 1397-1416, în timpul domniei lui Mircea cel Batrân, a făcut parte din sistemul defensiv al Tării Românesti; după cucerirea Dobrogei de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană; ulterior, datorită înaintării stapânirii turceşti dincolo de gurile Dunării pâna la Cetatea Alba şi Chilia şi a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră cetatea a fost abandonată, pentru că nu mai corespundea intereselor strategice şi economice otomane. Din secolul XV, când Dobrogea a intrat sub stăpânire otomană, localitatea a fost populată de români.




Enisala nu e singura constructie genoveza din Dobrogea, mai existand un zid genovez in Constanta, si o ruina a Cetatii de jos de la Harsova.

cetatea
Exista o intrare principala pe partea de S flancata la E de un turn hexagonal ce are ferestre de tragere paralele cu curtina si in care accesul se facea de pe drumul de straja, urmele acestei intrari fiind inca vizibile. A doua poarta se afla la N, prezentand o deschidere in arc , si era flancata la V de un turn de plan patrat, avand la randul lui ambrazuri si putand identifica inca in interior urmele traseului galeriei de tragere .
Aceasta a doua intrare facea cel mai probabil comunicatia mai lesnicioasa cu presupusul port din sat. Intrarea principala cu latimea de 3 m si o inaltime de 4m prezinta un arc dublu in plin cintru . La colturile de NE si SE se afla alte doua turnuri hexagonale iar la mijlocul laturilor de N si E cate un turn de plan patrat. Curtina vestica fiind protejata de pantele abrupte ale colinei nu sunt fortificate suplimentar ci au doar un pinten masiv, de forma dreptunghiulara, de zidarie pentru sprijin. Pe fata interioara a curtinei sud-estice se observa fundatiile unui corp, presupus a fi folosit la caturile sale superioare drept resedinta pentru capitanul garnizoanei iar la subsol drept temnita. Nu se mai gasesc ramasitele altor cladiri interioare, cu toate ca Ion Barnea identifica urme ale unor constructii de piatra si a altora de lemn .




...un loc drag, pentru ca acolo poti visa. acolo te poti intoarce in timp, te ajuta vantul care spala pietrele cetatii si povesteste in acorduri fine despre vremuri de demult. acolo poti sa privesti de jur imprejur la imbratisarile apei cu stuful, la culori de albastru auriu si verde, ce se intrepatrund intr-un peisaj mirific.
acolo stii ca apele au facut legea, ca ele au pecetluit soarta unor ziduri, ca pietrele si-au pierdut zgomotul din interior, odata ce lacurile s-au despartit pentru totdeauna. acolo zgomotul a fost invins, izgonit, iar apele si vantul au ramas sa stapaneasca tinutul.






http://enisala-tl.pe-harta.ro

ploaie pe sotron

contururi albe de sotron imi fac diminetile de pe alee mai lungi, amintiri cu cozi impletite ma fac sa zambesc. 1,2,3,....ploaia de aseara a sters cifre scrise stangaci pe asfalt. inainte de picaturi, au fost pantofi colorati ,ce sareau pe patrate legate, terminate cu un cerc turtit, rupt in doua. aseara a inceput ploaia, cu picaturi timide, prima a cazut pe cifra 2..., lasand , in loc, un inceput de semn de intrebare. incet , pantofii colorati au lasat aleea cu sotron singura, cu ploaia.
dimineata, am vazut urme de sotron pe alee...si mi s-a facut dor de pantofii mei colorati, de sotroanele mele... si de cifra 2.

restul e tacere

rasarit in 2 MAI

acolo unde rasariturile sunt inca de un portocaliu rosiatic puternic..., acolo unde dimineata am sub talpi nisip umed si racoros..., acolo unde serile se cuibaresc in barci batrane de pescari, facand sa scrasneasca lemnul obosit de atatea drumuri pe mare..., acolo unde imi pot cauta vise colorate printre margele incurcate..., acolo unde pot fi un om pe niste scari...acolo ma voi intoarce mereu.

am sperat. am pierdut. am visat. am pierdut. am luptat. am pierdut. am reluat. am pierdut. am spart totul si m-au cuprins remuscarile, am lipit la loc. am pierdut. am colorat totul la loc, am construit un zmeu, l-am inaltat. a cazut. l-am ridicat, l-am scuturat de tarana, l-am inaltat din nou. a cazut. l-am ridicat, l-am scuturat, l-am inchis intr-un sertar. l-am deschis in serile cu miros de tei, cand mi se facea dor de vant. l-am inchis in diminetile cu zgomot. am incuiat sertarul. am pus cheia langa fereastra. am strans-o in pumn in serile de toamna cand frunzele mureau pe trotuar si mi se facea dor de zmeul colorat. i-am pus cheii un snur colorat, din ata impletita in trei. rosul era un rosu aprins, ca rosul de pe zmeu. imi atarnam cheia de mana, cand plecam la drum dimineata. ma jucam cu snurul de ate colorate cand ma asezam sa ma odihnesc. intr-o dimineata , in graba, un nasture de la haina de drum a cazut cu zgomot la picioarele mele. am desfacut snurul de la cheia sertarului cu zmeu si am cusut nasturele cu ata colorata. acum am zmeul cu mine mereu. mi-e dor de vant....

locuinta mea de vara e la tara

dimineti grabite, soneria de la ceas care sparge linistea primelor raze de soare, cateva guri de cafea , baute printre alte lucruri facute in aceeasi graba, treptele coborate val vartej pana in strada, unde ma arunc in taxi...,apoi agitatia matinala din tot orasul, claxoanele din trafic, injuraturile si comentariile facute peste geam de fete incruntate... asa incepe o zi obisnuita in orasul asta, totul e supraincarcat, tensionat si gri. autobuze aduc si duc oameni in pardesie lungi, ce flutura cand traverseaza strada in mersul lor grabit. oameni ce privesc asfaltul cenusiu, numarandu-si pasii pana la destinatii exacte.
ma gandesc mereu ca trebuie sa fug cat mai des din decorul asta. ca trebuie sa simt aer proaspat, ca trebuie sa uit de claxoane, ca trebuie sa fiu intr-un loc unde timpul se scurge altfel. unde verdele frunzei e chiar verde, unde se aude fosnet de crengi de copac. asa am ajuns sa aleg sa fiu cat mai des la casuta taraneasca cumparata de ai mei, intr-o zona de deal, unde timpul e parca intepenit, unde peretii vechi ai casei imi spun povesti, unde pot sa citesc la umbra unui copac batran, asa cum mi-am visat toata copilaria. e mult de lucru acolo, sunt si multe de invatat. prima productie de vin a familiei a fost un experiment nereusit, dar toata frumusetea pregatirii, cumpararea ustensilelor si asteptarea verdictului...au meritat tot efortul. abea astept sa beau primul vin din productia familiei.
mai sunt capsunile... cresc mari si extrem de aromate acolo, la umbra unor peri batrani. in spatele viei incepe dealul cu livada noastra de pruni , din care deocamdata nu ne-am incumetat sa facem tuica. sunt atatea de facut acolo..., in locul unde nu se aud claxoane dimineata si unde nu exista taxiuri.

candva mi-am promis sa nu mai cotrobai dupa raspunsuri la intrebari vechi. sa ramana asa...doar intrebari. pentru ca , fara sa vreau, imi fabric singura raspunsuri, pentru ele, intre timp. raspunsuri care sa ma impace intr-un fel, sau care sa imi placa. periodic... ma apuc si sap iar dupa raspunsuri... le aflu intr-un tarziu... si mereu dor.

old beetle

pt ca tot m-am pus de scris pe blog, (nu stiu de ce, cred ca-i o febra) mi-am amintit ca anul trecut , pe vremea asta, urma sa imi cumpar o broscuta. o pasiune veche de-a mea. sa imi cumpar o broasca veche si sa mesteresc la ea, apoi sa merg cu ea in 2 mai. dupa ce s-au facut tot felul de bancuri pe seama mea din cauza asta, mai toti prietenii mei au cautat o vreme broaste vechi prin oras. am fost extrem de fericita cand am gasit si o carte tehnica veche, am vorbit pe forumuri despre motor, am gasit un site de unde iti puteai comanda orice piesa de schimb, in functie de anul de fabricatie al masinutei. din pacate , broscuta care mi se lipise mie de suflet, am gasit-o in tg mures si a fost vanduta pana m-am hotarat eu. un prieten mi-a recomandat sa o iau din afara, ca sunt mult mai bine intretinute si nu o sa imi faca asa multe belele. intre timp au aparut alte urgente, a trebuit sa las pe alta data. nu incetez ,insa, sa ma bucur de fiecare data cand vad una pe strada.

http://www.oldbeetle.com
http://www.aircooled.ro/stories/perlutza-la-doctor
http://r-si-r-doctori-in-broaste.go.ro/

exercitiu de sinceritate

vreau o dimineata cu 2 cesti de cafea. doua cesti la fel...
o dimineata in care sa rad cu pofta, in care sa nu ma uit la ceas, in care sa stau la povesti de cafea, bauta de mine si el, din doua cesti ..., la fel.