duminică, 14 iunie 2020

Scrisoare sufletului meu

Curand o sa se-astearna noaptea, Suflet,
Cand o sa te transformi in stea
Si-o liniste o sa te-nvaluie intr o albastra catifea,
Vei straluci discret, fara putere, asa cum lumea asta te-a-nvatat...

O sa te pierzi in milioanele de stele mari si mici,
Fara sa ceri un loc al tau.

Te vei ascunde -n plina seara dupa-un nor,
Sa nu iti vada nimeni colturile inecate- n dor .

Sa nu iti auda nimeni strigatul desart,
Ai sa te-agati de bolta intunecata,
Tu Suflet chinuit in asta lume,
Si ai sa speri ca alta stea te va urma.

Dar ai sa stii de la-nceput ca-i doar iluzie
si in oceanul de stele de lumina,
doar intunericul va fi in preajma ta.

Ai sa suspini ,privand la alte stele,
Cuprinse-n constelatii si cu nume,
Si ai sa stii ca esti slaba scanteie
Pe care nimeni n-o va cauta.

Ai sa-ntelegi tu, Suflet, ca pe bolta,
E ca aici , in lumea asta mare,
Cand te-am pastrat curat si sincer,
Sperand c-asa vei avea alinare.

Sa ma ierti , Suflet, ca te-am tinut naiv
Ca te-am mintit ca o sa fii iubit,
Ca te va tine cineva in brate
Si te va saruta c-ai adormit.

Si poate o sa ma ierti vreodata, de-oi putea,
ca-n toata lumea asta mare,
eu n-am stiut sa iti gasesc
 perechea.