porumbelul gri din seara asta

asta seara mi-a intrat un porumbel pe balcon, s-a asezat cuminte pe sarma de rufe si griul lui stins arata chiar vesel printe carligele colorate, prinse la distante inegale unul de altul. m-a privit surprins si m-a studiat intens cum stateam turceste pe presul verde in patratele verzi, cu ciucuri, ducand din cand in cand la gura paharul verde cu picior. vinul dulce din sticla cumparata acum vreo 2 saptamani mi se amesteca cu gustul amar al unui gand pe care as fi vrut sa il gonesc, dar parea mai puternic decat mine. ne-am privit ceva vreme, parea un obisnuit al locului, probabil ca ziua mai vine si se adaposteste aici de soare. a inceput sa isi curete penele, facand sa se miste carligele intr-un dans cu ritm sacadat. nu paream o prezenta care sa ii tulbure linistea. nici el nu a tulburat-o pe a mea. se auzeau greierii, carligele isi terminasera ultimi pasi de dans vibrant. porumbelul isi bagase capul intr-o aripa si devenise un bulgare mare gri printre verticale scurte colorate, asezate la distante inegale...