simt sfarsitul verii. simt ca zgomotul vacantelor e pe sfarsite si astept forfota sa se intoarca in orasul gri. aici... unde vara m-a tinut tintuita, de unde am evadat mult prea rar. griul incins de soarele verii m-a obosit si imi doresc macar cateva zile de iarba, apa, frunze, aer, poate valuri si zbor de pescarusi. orasul asta geme vara. geme, striga si respinge. dar cel mai frica imi e de mirosul de toamna. o simt pe aproape si stiu ca vine mereu si imi rascoleste totul in mine cu vantul ei galben de frunze uscate. stiu ca ma va intreba si anul asta ce mai fac... ce intrebare cruda...

porumbelul gri din seara asta

asta seara mi-a intrat un porumbel pe balcon, s-a asezat cuminte pe sarma de rufe si griul lui stins arata chiar vesel printe carligele colorate, prinse la distante inegale unul de altul. m-a privit surprins si m-a studiat intens cum stateam turceste pe presul verde in patratele verzi, cu ciucuri, ducand din cand in cand la gura paharul verde cu picior. vinul dulce din sticla cumparata acum vreo 2 saptamani mi se amesteca cu gustul amar al unui gand pe care as fi vrut sa il gonesc, dar parea mai puternic decat mine. ne-am privit ceva vreme, parea un obisnuit al locului, probabil ca ziua mai vine si se adaposteste aici de soare. a inceput sa isi curete penele, facand sa se miste carligele intr-un dans cu ritm sacadat. nu paream o prezenta care sa ii tulbure linistea. nici el nu a tulburat-o pe a mea. se auzeau greierii, carligele isi terminasera ultimi pasi de dans vibrant. porumbelul isi bagase capul intr-o aripa si devenise un bulgare mare gri printre verticale scurte colorate, asezate la distante inegale...

cat dureaza iubirea? cat dureaza pana la prima dezamagire din lungul sir, cat dureaza pana la primul cuvant greu de sters, pana la prima privire plina de ura si pana la golul pe care il simti cand totul se inoada la loc intr-un ghem incalcit si obosit? de ce trebuie sa sufoci toti fluturii aia colorati care iti bateau in stomac si de ce trebuie sa iti doresti sa vina un praf gros cat mai curand sa se asterne peste tot ce doare si peste tot ce striga in tine? de ce TOTUL tau e PREA PUTINUL celuilalt? de ce PLINUL se termina SEC? ce faci cu totul din tine care are nevoie de impacare? ce se intampla cu totul din celalalt si de ce transformam totul in ura , numai ca sa ne fie mai usor sa uitam? cum ne impacam cu faptul ca tot ce trezea odata in celalalt numai lucruri frumoase , acum trezeste numai sentimente amare? ce faci cu toate lucrurile care iti amintesc de celalalt si cu toate visele?
cum arata un cimitir de vise?