o simteam, ii simteam respiratia rece si umeda cu miros de frunze uscate... se lasa linistea, se inmoaie totul in picaturi dese de ploaie trista. e linistea care te face in fiecare an sa iti auzi gandurile pe care le-ai acoperit toata vara cu sunet de valuri zgomotoase, cu strigate de pescarusi, pe care le-ai acoperit cu soare arzator si cu rasetele prietenilor. taraste dupa ea o valiza mare si ponosita, poarta palton maro si aceleasi ghete care strivesc frunzele cazute in adieri de vant. stiu ca va cara valiza pana aici sus pe scari, o va deschide si toata incaperea asta o sa miroasa a toamna...
vine incet si se cuibareste, scotoceste in ganduri, le intoarce, le rasuceste, le intreaba, te intreaba...
ma pregatesc sa imi beau cafeaua ,maine dimineata, cu toamna... stiu ca ii place sa ii povestesc. si mai stiu ca nu pot sa o mint...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu